Archives for: September 2013

Cainii maidanezi si legea eutanasierii

Ieri s-a votat o lege cum mai rar gasesti, una care ar trebui sa rezolve o mare problema a societatii, cainii maidanezi.

Bineinteles ca deja sunt multi care contesta aceasta lege si care au inceput cu fel si fel de injurii la adresa ei si a celor care au votat-o, dar exista un DAR! Pai pana acum, in tot acest rastimp, de la Revolutie si pana azi, ce au facut cei care vocifereaza? Pai ce-i sta bine romanului sa faca, sa se vaite, sa arate cu degetu’, iar in rest sa-si vada de ale lui.

Problema reala este ca nu s-au luat masuri timpurii in a controla si a tine din scurt numarul maidanezilor. Din acest motiv s-a ajuns in zilele noastre sa fie votata o astfel de lege.

Sa va prezint un fapt real. Inainte de ’89, in cartierul in care locuiesc erau vreo 2 caini. Dupa ’89 numarul lor a crescut la 4 si in 2011 a ajuns la 17! Iar despre cainii se stie foarte bine ca au au simtul proprietatii, astfel incat seara iti era frica sa mai vii acasa dupa ora 20, mai ales iarna cand intuneca devreme. Trebuia sa umblu cu biscuiti in buzunare si cu garda pusa.

Din pacate, din doua rele trebuie sa o alegem pe cea mai putin rea, una care, totodata, sa respecte si sa apere sanatatea si integritatea a omului, eutanasierea. Da, stiu, suna dur, urat, dar nu cred ca este inuman. Sincer nici mie nu imi place asa ceva, dar cineva trebuie sa aibe curajul necesar sa faca asta. Au facut-o si alte tari si asta nu inseamna ca si-au pierdut din umanitate.

Bineinteles ca, traind in Romania, istoria ne spune ca o astfel de lege nu va da roade prea curand si probabil inca ne vom certa pe seama ei in loc ca in acest timp chiar sa salvam ce mai putem salva. Asta daca ne pasa cu adevarat de niste biete vietati.

Ca sa nu mai zic ca aceasta lege atrage si niste costuri si o problema care nu s-a discutat, de catre cine si unde se vor “executa” si ingropa maidanezii? Deci, din dorinta de a rezolva o problema, descoperim altele. Prin urmare sunt mari sanse ca legea eutanasierii sa fie in imposibilitate de aplicare.

Asa ca, intrucat si mie imi plac animalele, am incercat sa fac un exercitiu de imaginatie mai amplu si sa gasesc o solutie non-violenta si care sa aibe costuri suportabile in timp. Si am ajuns la urmatoarea idee.

Intre eutanasiere si salvare, cum avem atatia maidanezi in Romania, poate ca ar fi bine sa ii transformam, legal, din “corcituri” in “caini de rasa”. O rasa proprie, caracteristica tarii. Asa ca pe langa rasa “ciobanesc mioritic”, vom avea si rasa “cainele urban”. De ce nu?! :)

Noua rasa poate lua nastere prin munca asidua si reala a ONG-urilor de profil, cu bani din donatii si chiar fonduri externe. Apoi aceasta rasa trebuie crescuta si urmarita cu atentie si indeaproape, astfel incat sa ii se descopere calitatile, particularitatile si abilitatile. Ar mai trebui implicati specialisti in domeniu si cateva organizatii care pot oferi o certificare la nivel mondial pentru aceasta rasa. Dar cel mai important pas este ca oamenii sa constientizeze asta si sa fie de acord cu ridicarea acestor caini de pe strada.

Deasemeni, o astfel de rasa o putem si exporta printr-un program de marketing bine facut si care sa “unga” sufletele oamenilor. Ideal ar mai fi ca aceste animale sa fie folosite ca si caini de paza, antrenati in diverse scopuri de catre institutii precum Politie, Armata si Pompieri.

Intr-un cuvant, cainii maidanezi sa fie asumati ca rasa si integrati in societate.

Nu stiu daca e o idee buna ce am prezentat mai sus, dar clar este una care nu s-a incercat pana acum. Si probabil ultima ramasa de incercat.

Ce am vrut sa sugerez mai sus este ca pentru a salva ceva trebuie implicata multa munca, onestitate, seriozitate si intelegere. Poate ca nu putem salva chiar tot, dar macar sa salvam ce e mai important.

Later update: Si pentru ca sunt si oameni care se implica in protejarea acestei “rase”, dar si pentru a pastra orasul cu cat mai putini caini maidanezi, va recomand sa vizitati siteul: caini-maidanezi.info

Ieri s-a votat o lege cum mai rar gasesti, una care ar trebui sa rezolve o mare problema a societatii, cainii maidanezi....

Citeste tot articolul »

Rosia Montana, parerea mea

Ma tot mananca “limba” sa scriu articolul asta de ceva vreme, dar cum tot am fost ocupat l-am amanat pana…azi!

De ceva vreme sunt proteste anti si pro exploatarii de la Rosia Monatana, ba chiar unii mai destepti au incercat sa-l bage proiect de lege. Altii au cantat, dansat, scandat contra lui, altii de suparare s-au inchis in fundul pamanatului. Ba, una peste alta s-a ajuns unde s-a dorit, o totala abrambureala pe tema acestui proiect, o manipulare in toate directiile incat, acum, nu se stie ce se va intampla.

Eu zic asa, politic vorbind acum este o lupta tensionata pe aceasta tema. Cele doua mari parti, stanga si dreapta, nu are sens sa dau nume, se lupta se domenstreze alora de la RMGC care-i cel mai cocos din curte. Motivul? Simplu! Banii pentru campanie si cine va conduce aceasta tara.

Pe de alta parte, din punct de vedere social vorbind, daca nu existau interesele politice mi s-ar fi parut de bun simt, din partea ONG-urilor de specialitate, sa stranga semnaturi si sa propuna guvernului legea “Anti-cianuri”, care este mult mai normala si CONSTITUTIONALA decat legea RMGC. In acest caz protestele ar fi avut o greutate si mai mare si odata votata legea, proiectul RMGC ar fi picat.

Acum privind prin prisma investitorilor din spatele RMGC, Rosia Montana este mai mult decat aur. Este aur de 2 ori valoarea lui. Astfel, pentru anul 2014 valoarea per unice de aur este undeva la 1050 de dolari, in conditiile in care ar fi fost estimata pe la 1400 de dolari, iar costurile de extractie sunt pe undeva la 800-900 dolari. Insa cum la Rosia Montana costurile de minerit/uncie ar fi undeva pe la jumatate, atunci e lesne de inteles interesul atat de vadit. Iar asta mai vine si in contextul in care FED(Federal Reserve System din America) si-a propus, totusi, sa mai largeasca nitel rezervele de aur.

Din punctul meu de vedere, aurul de la Rosia Montana este plin de interese si increngaturi si valoreaza mai mult decat a fost el estimat in realitate. Drept pentru care consinder ca e mai bine sa fie lasat acolo sau, in cel mai rau caz, exploatat prin metode non-poluante.

Ma tot mananca "limba" sa scriu articolul asta de ceva vreme, dar cum tot am fost ocupat l-am amanat pana...azi! De ceva...

Citeste tot articolul »

Cufarul cu amintiri

Recunosc, a trecut o perioada destul de mare de cand nu am mai scris ceva si mai bine incep astfel acest articol decat folosind celebrul “N-am mai scris de mult pe blog”. Nu?! :)

Bineinteles, poate ca pe multi dintre voi nici nu va intereseaza de ce nu am mai scris, insa sincer nu conteaza asta. Conteaza ca acest blog este un jurnal al meu si pe care-l impart cu cine are chef sa-l citeasca.

Incep asa intrucat am realizat ca noi oamenii avem obiceiul de a pastra amintiri mai putin placute in locuri mai putin normale. Iar unul dintre aceste locuri este fix intre amintirile placute.

In mult prea extinsa vacanta de o luna, in care nu am stat de loc si am muncit mai dihai decat normal, am avut ocazia sa fac ordine mai amanuntita prin anumite obiecte personale si vreau sa va spun ca a fost momentul in care m-am intors in timp. Am “revazut” anumite etape din viata mea si la sfarsit am inteles cat de important este sa pastrezi astfel de amintiri.

Atunci cand le pui maldar in fata ta iti dai seama cat valorezi, cum ai evoluat si constientizezi averea cea reala, adica lucrurile care le-ai facut/trait/simtit pana atunci. Consider ca toate acestea ne defineste. Iar pastrarea anumitor amintiri ne ajuta sa ne reagasim, sa ne evaluam si sa concluzionam daca suntem pe drumul cel bun. Daca ne indreptam unde ne doream acum o perioada, iar daca nu, ce ne-a facut sa ne schimbam traseul si ce ar mai trebui sa schimbam.

Asa ca eu zic sa va pastrati amintirile, sa le revedeti cand si cand, dar mai ales sa le lasati ca marturie a existentei voastre. Si totodata, voi insiva incercati sa fiti o amintire placuta pentru cineva. ;) Si gata cu melancolismul!

Din aceasta toamna revin in “shforta” cu chestii noi si interesante, cred, si… mai vedem ce va fi. :D

Recunosc, a trecut o perioada destul de mare de cand nu am mai scris ceva si mai bine incep astfel acest articol decat f...

Citeste tot articolul »