Casa mea, casa bancii

Nu stiu ce banca, chiar nu ma intereseaza, are o reclama de genul “Casa mea”. Un program din ala cu fonduri de la stat pentru tinerii sau “tinerii” ce vor si ei o “coliba” cu 2-3 camere intr-un bloc nou, construit dupa anii ’70, pentru care vor plati vreo 50 de ani.

Acum, eu nu fac referire doar la programul de finantare, care sincer nu mi se pare vreo stralucenie minunata, ci si la denumirea “Casa mea”. Denumire care te duce cu gandul la faptul ca e casa bancii, ca daca era casa celui care o cumpara se numea “Casa ta”, corect?!

Insa va fi si casa ta daca apuci sa o platesti toata. Ca de nu, vine banca si isi i-a casa inapoi sau ceva de genul, caci in Romania bancile se ocupa de afaceri imobiliare.

Totusi, ar fi tare ca in cazul in care banca simte ca nu prea ai bani sa platesti rata, sa te ajute aducandu-ti niste chiriasi. Adica pana termini tu de platit “Casa mea” ca sa devina “Casa ta”, du-te de stai cu al de ma-ta si tac-tu pana iti revii cu banii. Ca doar e interesul bancii sa-si protejeze investitia. Si uite asa banca ajunge sa fie si manager imobiliar in sistem hotelier.

Pe de alta parte, daca s-ar fi aplicat un model austriac(daca nu ma insel) in care statul cumpara imobile vechi, le reconditiona si le punea in vanzare/chirie, iar oamenii cu banii luati de pe acele imobile isi cumparau altele noi, probabil ca ar fi fost prea mult de munca pentru statul roman care e obisnuit doar sa incaseze si sa puna taxe si impozite, dar de administrat, ciu-ciu.

La final ajungem sa cumparam tot apartamente de pe vremea lu’ Ceasca, insa la niste preturi moderne, dar care peste 50 de ani nu vor valora nici jumatate din cat platim in prezent. Dar de voie – de nevoie o faci si pe asta, doar nu ai sa stai cu parintii in aceeasi casa pentru tot restul vietii.

Nu stiu ce banca, chiar nu ma intereseaza, are o reclama de genul “Casa mea”. Un program din ala cu fonduri de la stat pentru tinerii sau “tinerii” ce vor si ei o “coliba” cu 2-3 camere intr-un bloc nou, construit dupa anii ’70, pentru care vor plati vreo 50 de ani.

Acum, eu nu fac referire doar la programul de finantare, care sincer nu mi se pare vreo stralucenie minunata, ci si la denumirea “Casa mea”. Denumire care te duce cu gandul la faptul ca e casa bancii, ca daca era casa celui care o cumpara se numea “Casa ta”, corect?!

Insa va fi si casa ta daca apuci sa o platesti toata. Ca de nu, vine banca si isi i-a casa inapoi sau ceva de genul, caci in Romania bancile se ocupa de afaceri imobiliare.

Totusi, ar fi tare ca in cazul in care banca simte ca nu prea ai bani sa platesti rata, sa te ajute aducandu-ti niste chiriasi. Adica pana termini tu de platit “Casa mea” ca sa devina “Casa ta”, du-te de stai cu al de ma-ta si tac-tu pana iti revii cu banii. Ca doar e interesul bancii sa-si protejeze investitia. Si uite asa banca ajunge sa fie si manager imobiliar in sistem hotelier.

Pe de alta parte, daca s-ar fi aplicat un model austriac(daca nu ma insel) in care statul cumpara imobile vechi, le reconditiona si le punea in vanzare/chirie, iar oamenii cu banii luati de pe acele imobile isi cumparau altele noi, probabil ca ar fi fost prea mult de munca pentru statul roman care e obisnuit doar sa incaseze si sa puna taxe si impozite, dar de administrat, ciu-ciu.

La final ajungem sa cumparam tot apartamente de pe vremea lu’ Ceasca, insa la niste preturi moderne, dar care peste 50 de ani nu vor valora nici jumatate din cat platim in prezent. Dar de voie – de nevoie o faci si pe asta, doar nu ai sa stai cu parintii in aceeasi casa pentru tot restul vietii.

Intra pe pagina noastra de Facebook
« Despre ascultarea telefoanelor si interceptarea mesajelor pe internet De ce raman unele fete gravide »

Articole pe teme similare

Comenteaza prin Facebook la acest articol:

Comenteaza

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*