Cufarul cu amintiri

Recunosc, a trecut o perioada destul de mare de cand nu am mai scris ceva si mai bine incep astfel acest articol decat folosind celebrul “N-am mai scris de mult pe blog”. Nu?! :)

Bineinteles, poate ca pe multi dintre voi nici nu va intereseaza de ce nu am mai scris, insa sincer nu conteaza asta. Conteaza ca acest blog este un jurnal al meu si pe care-l impart cu cine are chef sa-l citeasca.

Incep asa intrucat am realizat ca noi oamenii avem obiceiul de a pastra amintiri mai putin placute in locuri mai putin normale. Iar unul dintre aceste locuri este fix intre amintirile placute.

In mult prea extinsa vacanta de o luna, in care nu am stat de loc si am muncit mai dihai decat normal, am avut ocazia sa fac ordine mai amanuntita prin anumite obiecte personale si vreau sa va spun ca a fost momentul in care m-am intors in timp. Am “revazut” anumite etape din viata mea si la sfarsit am inteles cat de important este sa pastrezi astfel de amintiri.

Atunci cand le pui maldar in fata ta iti dai seama cat valorezi, cum ai evoluat si constientizezi averea cea reala, adica lucrurile care le-ai facut/trait/simtit pana atunci. Consider ca toate acestea ne defineste. Iar pastrarea anumitor amintiri ne ajuta sa ne reagasim, sa ne evaluam si sa concluzionam daca suntem pe drumul cel bun. Daca ne indreptam unde ne doream acum o perioada, iar daca nu, ce ne-a facut sa ne schimbam traseul si ce ar mai trebui sa schimbam.

Asa ca eu zic sa va pastrati amintirile, sa le revedeti cand si cand, dar mai ales sa le lasati ca marturie a existentei voastre. Si totodata, voi insiva incercati sa fiti o amintire placuta pentru cineva. ;) Si gata cu melancolismul!

Din aceasta toamna revin in “shforta” cu chestii noi si interesante, cred, si… mai vedem ce va fi. :D

Recunosc, a trecut o perioada destul de mare de cand nu am mai scris ceva si mai bine incep astfel acest articol decat folosind celebrul “N-am mai scris de mult pe blog”. Nu?! :)

Bineinteles, poate ca pe multi dintre voi nici nu va intereseaza de ce nu am mai scris, insa sincer nu conteaza asta. Conteaza ca acest blog este un jurnal al meu si pe care-l impart cu cine are chef sa-l citeasca.

Incep asa intrucat am realizat ca noi oamenii avem obiceiul de a pastra amintiri mai putin placute in locuri mai putin normale. Iar unul dintre aceste locuri este fix intre amintirile placute.

In mult prea extinsa vacanta de o luna, in care nu am stat de loc si am muncit mai dihai decat normal, am avut ocazia sa fac ordine mai amanuntita prin anumite obiecte personale si vreau sa va spun ca a fost momentul in care m-am intors in timp. Am “revazut” anumite etape din viata mea si la sfarsit am inteles cat de important este sa pastrezi astfel de amintiri.

Atunci cand le pui maldar in fata ta iti dai seama cat valorezi, cum ai evoluat si constientizezi averea cea reala, adica lucrurile care le-ai facut/trait/simtit pana atunci. Consider ca toate acestea ne defineste. Iar pastrarea anumitor amintiri ne ajuta sa ne reagasim, sa ne evaluam si sa concluzionam daca suntem pe drumul cel bun. Daca ne indreptam unde ne doream acum o perioada, iar daca nu, ce ne-a facut sa ne schimbam traseul si ce ar mai trebui sa schimbam.

Asa ca eu zic sa va pastrati amintirile, sa le revedeti cand si cand, dar mai ales sa le lasati ca marturie a existentei voastre. Si totodata, voi insiva incercati sa fiti o amintire placuta pentru cineva. ;) Si gata cu melancolismul!

Din aceasta toamna revin in “shforta” cu chestii noi si interesante, cred, si… mai vedem ce va fi. :D

Intra pe pagina noastra de Facebook
« Romania are cea mai mare pondere de vite si dobitoace bipede. Rosia Montana, parerea mea »

Articole pe teme similare

Comenteaza prin Facebook la acest articol:
--->