Razboiul religiei si razboiul democratiei

Si razboaiele sunt de mai multe categorii, razboi de independenta, razboi de cotropire a unei tari, insa din toate razboaiele de-a lungul istoriei cele mai apreciate au fost razboaiele duse in numele religiei, a crestinizarii.

Intrucat oferea un scop comun, prezentat sub binele universal si ca luptai in numele lui Dumnezeu, chiar daca acesta spunea sa-ti iubesti aproapele, la un astfel de razboi, in numele Crestinitatii si a Dumnezeului adevarat, se inscriau de buna voie mii de participanti pentru a cotropi tarile paganilor, a celor ce nu erau crestini si pentru a ii converti sau decapita dupa caz.

In astfel de razboaie au murit zeci poate chiar sute de mii de oameni, iar pamanturile si bogatiile lor au fost luate si “donate” reprezentantilor Crestinitatii, a marilor preoti, papi, clerici si ce mai erau, pentru ca ea, religia adevarata, sa prinda forta si putere pentru a se propaga mai bine in lume.

Adevarul e ca s-a raspandit si mai mult decat atat a imbogatit pe multi la vremea aceea, oferind putere mai mare respectivelor tari ce duceau astfel de razboaie si un control al teritoriilor si oamenilor mult mai bun. Prin astfel de razboaie a aparut conceptia ca “Dumnezeul meu e mai tare ca Dumnezeul tau”, ironic, insa se stie ca omul are nevoie sa cunoasca cine e mai tare si cui sa i se-nchine.

Timpul a trecut, lumea s-a schimbat, societatea a evoluat. Omul a inceput sa gandeasca si din alte puncte de vedere, a inceput sa aibe drepturi si libera alegere.

Si astfel religia a pierdut din controlul ce-l avea odata si a fost nevoie de un inlocuitor, de o noua cauza nobila si comuna pentru “salvarea” omenirii si pentru a asigura in continuare puterea unora.

Astfel a aparut Democratia si odata cu ea razboiul pentru Democratie!

Dorinta de libertate si un trai mai bun exista in fiecare dintre noi, mai ales in randul oamenilor ce traiesc in tari subjugate de tiranie, idiferent de natura ei.

Astfel nu mai e nevoie de cotropirea si invadarea acelor tari, poporul o cere si doreste democratia, iar cei care o aduc vin invitati, iar alteori neanuntati.

Rolul razboiului pentru democratie este de a schimba actualul stapan cu mai multi stapani, de cele mai multe ori nevazuti si necunoscuti. Mai mult decat atat o tara scoasa de sub jugul tiraniei si dusa in democratie reprezinta un filon de aur pentru marile corporatii, intrucat le ofera acestora nu doar piete noi de desfacere a produselor rebut, ci piete noi de mana de lucru buna, doritoare si foarte ieftina.

Pe langa asta, o tara in plin proces de democratie are nevoie de reconstruire si reamenajare, astfel firme importante de constructii, sa zicem Bechtel, vin in tara respectiva pe bani foarte multi si nu fac nici jumatate din ceea ce trebuie. Motivul este unul simplu, o tara cu o infrastructura proasta va avea o economie slaba si astfel va fi in continuarea la mana celor care au Democratizat-o.

Partea buna este ca poporul respectiv chiar daca moare de foame, macar nu mai este subjugat, oricum era obisnuit sa flamanzeasca si in timpul tiraniei.

Se pare ca atat timp cat un razboi are la baza o cauza nobila, acela este un razboi bun si apreciat indiferent de pierderi, iar rolul diplomatiei apare doar in situatii de interes economic.

Si razboaiele sunt de mai multe categorii, razboi de independenta, razboi de cotropire a unei tari, insa din toate razboaiele de-a lungul istoriei cele mai apreciate au fost razboaiele duse in numele religiei, a crestinizarii.

Intrucat oferea un scop comun, prezentat sub binele universal si ca luptai in numele lui Dumnezeu, chiar daca acesta spunea sa-ti iubesti aproapele, la un astfel de razboi, in numele Crestinitatii si a Dumnezeului adevarat, se inscriau de buna voie mii de participanti pentru a cotropi tarile paganilor, a celor ce nu erau crestini si pentru a ii converti sau decapita dupa caz.

In astfel de razboaie au murit zeci poate chiar sute de mii de oameni, iar pamanturile si bogatiile lor au fost luate si “donate” reprezentantilor Crestinitatii, a marilor preoti, papi, clerici si ce mai erau, pentru ca ea, religia adevarata, sa prinda forta si putere pentru a se propaga mai bine in lume.

Adevarul e ca s-a raspandit si mai mult decat atat a imbogatit pe multi la vremea aceea, oferind putere mai mare respectivelor tari ce duceau astfel de razboaie si un control al teritoriilor si oamenilor mult mai bun. Prin astfel de razboaie a aparut conceptia ca “Dumnezeul meu e mai tare ca Dumnezeul tau”, ironic, insa se stie ca omul are nevoie sa cunoasca cine e mai tare si cui sa i se-nchine.

Timpul a trecut, lumea s-a schimbat, societatea a evoluat. Omul a inceput sa gandeasca si din alte puncte de vedere, a inceput sa aibe drepturi si libera alegere.

Si astfel religia a pierdut din controlul ce-l avea odata si a fost nevoie de un inlocuitor, de o noua cauza nobila si comuna pentru “salvarea” omenirii si pentru a asigura in continuare puterea unora.

Astfel a aparut Democratia si odata cu ea razboiul pentru Democratie!

Dorinta de libertate si un trai mai bun exista in fiecare dintre noi, mai ales in randul oamenilor ce traiesc in tari subjugate de tiranie, idiferent de natura ei.

Astfel nu mai e nevoie de cotropirea si invadarea acelor tari, poporul o cere si doreste democratia, iar cei care o aduc vin invitati, iar alteori neanuntati.

Rolul razboiului pentru democratie este de a schimba actualul stapan cu mai multi stapani, de cele mai multe ori nevazuti si necunoscuti. Mai mult decat atat o tara scoasa de sub jugul tiraniei si dusa in democratie reprezinta un filon de aur pentru marile corporatii, intrucat le ofera acestora nu doar piete noi de desfacere a produselor rebut, ci piete noi de mana de lucru buna, doritoare si foarte ieftina.

Pe langa asta, o tara in plin proces de democratie are nevoie de reconstruire si reamenajare, astfel firme importante de constructii, sa zicem Bechtel, vin in tara respectiva pe bani foarte multi si nu fac nici jumatate din ceea ce trebuie. Motivul este unul simplu, o tara cu o infrastructura proasta va avea o economie slaba si astfel va fi in continuarea la mana celor care au Democratizat-o.

Partea buna este ca poporul respectiv chiar daca moare de foame, macar nu mai este subjugat, oricum era obisnuit sa flamanzeasca si in timpul tiraniei.

Se pare ca atat timp cat un razboi are la baza o cauza nobila, acela este un razboi bun si apreciat indiferent de pierderi, iar rolul diplomatiei apare doar in situatii de interes economic.

Intra pe pagina noastra de Facebook
« Supereroi Cum sa ne intarim sistemul imunitar »

Articole pe teme similare

Comenteaza prin Facebook la acest articol:

One Comment on “Razboiul religiei si razboiul democratiei

  1. Pingback: Alegerile prezindentiale din America si cine este presedinte

--->