Interviu cu Fuego

E ora 8 dimineata. Ma pregatesc sa am interviul vietii mele, as putea spune piatra de capatai a carierei mele de intervievator.

Masina goneste ca nebuna printre petale de fulgi albi de ninsoare si ajung la conac. Bat sfios la usa, cand deodata aceasta se deschide cu un scartait emotionant. Intai apare o pleata, apoi el, pastorul cantecelor de iarna, un adevarat Chuck Norris al colindelor, nimeni altu decat Fuego!

Imi zambeste si parca totu-n jur se lumineaza, iar cu o voce de inger imi spune:
– Bine ai venit! Pofteste te rog in casa parinteasca.

Intru, imi las paltonul la cuier si apoi stapanul casei imi spune sa-l urmez.

Cum mergeam in urma sa, ma uitam la el analizandu-l. Abia pasea, cred ca vocea lui evlavioasa il tinea intr-un fel de levitatie divinina. Trecem printr-un coridor lung, iar pe pereti erau tablouri impresionante cu pesonaje mitologice, eroi renumiti in scene de lupta, nasterea mantuitorului, inventatori celebrii. Si parca toate aceste tablouri aveau ceva in comun, fetele personajelor pareau ca seamana.

– Aceasta este camera de zi! imi spune Fuego cu aceeasi voce inaltatoare.

Trezit din meditatie, imi privesc direct in fata interlocutorul si intr-o fractiune de secunda am realizat ce aveau in comun acele tablouri si de ce toate acele fete mi se pareau cunoscute.

– Aveti o casa destul de impresionanta domnule Surugiu.
– Te rog, o nimica toata, o biata casuta parinteasca.
– Eu am venit la dumneavoastra pentru un mic interviu.
– Asa este si te-as ruga ca inainte de a incepe, intrucat simt asa din partea ta o energie foarte calda si deoarece se apropie Craciunul, sa-mi spui pe numele meu de alint, Maestre.
– Da, care este acela? intreb eu grabit, bucuros ca am o asemenea onoare.
– Nu tu “Maestre”, eu “Maestre”! imi raspunde Fuego raspicat.
– Ah, ma scuzati, am inteles. Deci… Maestre, daca aveti bunavointa sa-mi acordati cateva clipe din timpul dumneavoastra, as dori sa va adresez o serie de intrebari.
– Desigur, timpul meu este ca un fluviu fara stavilar.

Zambesc impresionat de marinimia acestui Maestrului si spun:

– Mi-ar face o deosebita placere daca-mi puteti explica de unde numele de Fuego?
– In primul rand nu este in nume ci o denumire, intrucat odata cu trecerea vremurilor, a trebuit sa gasesc un sinonim pentru numele meu de alint. Iar dupa nasterea mantuitorului nostru Iisus Hristos, a devenit un trend.
– Stiu ca ati cantat mai multe genuri de muzica, Maestre, insa de unde inclinatia asta catre colinde?
– Intr-o dimineata de Craciun, ii priveam cu compasiune pe acei colindatori, oameni simpli, ce cutraierau din casa in casa, incercand sa aduca sub forma de cantec, uraturile de Craciun. Atunci am simtit nevoia sa compun si sa cant colinde, pentru a da un strop de valoare acestora si a le ridica la rangul de cantece. Astfel s-a format curentul Fuegogism care a avut influente decisive si aspura cantecelor bisericesti.
– Sunt foarte impresionat de ceea ce-mi spuneti. Este adevarat ca despre acest trend se va scrie si o carte?
– Da, saptamana trecuta am primit un e-mail de la prietenul si tizul meu, Paul(Paulo) Coelho, ce ma anunta ca s-a apucat sa scrie o carte “Fuegogismul intre mitologie si contemporan si impactul acestuia asupra societatii moderne”.
– O carte ce siguranta va trebuie sa fie alaturi de Biblie, in biblioteca fiecarui crestin. Spune-mi Maestre, care este cantecul ce te-a consacrat? Hit-ul carierei tale?
– Hit este un termen supra-evaluat. Desigur slagarul colindelor nu este altul decat “Impodobeste mama bradu”. Pot spune despre acesta ca a ajuns imnul Craciunului si mai mult decat atat, are si efecte terapeutice miraculoase!
– Incredibil! Cum asa?
– Pai ieri, am primit o scrisoare de la un bun crestin, in care imi multumea pentru acest cantec. El era intr-o coma profunda de mai bine de jumatate de an si cand la radio s-a difuzat aceasta melodia, s-a ridicat din pat, ca prin minune, si s-a dus sa inchida aparatul.
– Impresionant, dar cum va venit ideea acestui cantec?
– Se spune ca talentul se naste odata cu omul, in cazul meu am fost nascut din talent. Practic ma intorceam intr-o seara de la unul din nenumaratele mele concerte de binefacere spirituala si cand imi dau seama ca mai e putin pana la 12 noaptea si urma prima zi de Craciun. Atunci, am pus mana repede pe telefon si am sunat-o pe Irinia si i-am zis “Mami, impodobeste si tu bradu ca maine e Craciunul”. In acel moment am fost ca traznit de inspiratie, am simtit-o cum practic izvora din mine si asa am compus aceasta minune de Craciun, melodia “Impodobeste mama bradu”.

Transfigurat de emotie, ma opresc putin sa-mi revin. Sorb usor din ceaiul de fragi si mananc o bucatica din cozonacul adus ca ofranda de batranele din sat si apoi intreb:

– Maeste, pentru ca tot veni vorba de Irina, ce reprezinta dansa pentru dumneavostra?

La auzul acestei intrebari s-a oprit din respirat, ochii i s-au facut mici de tot si cu o voce emotionanta si evlavioasa imi spune:

– Pentru mine Irina este maicuta mea, ea a dat nastere lui Fuego si a nascut talentul ce l-a pogorat asupra mea! Astfel Eu, Fuego si Talentul am devenit unul, singurul si aceleasi mereu intru vecie! Iar mai nou, am descoperit in Irina Loghin si pe tatal meu.

Imi venea sa aplaud, dar m-am abtinut, nu doream sa stric atmosfera pioasa si spirutuala cu niste aplauze zgomotoase si umile.

– Spuneti-mi Maestre, care e lucrul care va tine cel mai aproape de sarbatorile de iarna? Care va trezeste cele mai frumoase amintiri legate de Craciun?

Ma priveste zambind si imi spune cu o voce plina de satisfactie:

– Este un album cu brazi impodobiti de maicuta mea. Dupa acesta m-am inspirat si am creat primul Calendar Fuego. Poftiti si dumneavoastra unu, sa-l puneti pe peretele de la rasarit, pentru ca de acolo vine talentul!
– O, ce surpriza minunata! Va multumesc! Si ca o ultima intrebare, care e cel mai frumos cadou ce l-ati primit pana acum?
– Acesta! si imi arata o cheie de masina. Este cheia de la primul model Dacia Loghin, o masina surprinzatoare, cu forme deosebite, stabila, energica, rezistenta la drum lung si cu un portabagaj incapator.
– Ei bine si eu v-am adus un cadou. Avand in vedere ca toate-s dalbe-n jur, mi-am permis sa va aduc in dar un fir de Ler.

Deodata il vad pe Maestru ca se inroseste la fata, se ridica in picioare tremurand de nervi si urla la mine cu voce de tunet:

– BLASFEMIE!!!!! IESI AFARA!!!!!

Speriat, o iau la fuga! Imi iau repede paltonul din cuier si ies afara. Ma urc in masina si in drum spre oras realizez care e motivul pentru care lui Fuego ii impodebeste ma-sa bradul, sta prost cu nervii si nu are rabdare.

Mai jos, va ofer in premiera coperta noului album al lui Fuego, “Salutari din Bethlehem”, pe care mi l-a trimis in semn de impaciuire pentru iesirea nervoasa avuta.

nota: acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare.