22.04.2013
Nu stiu cum se face, dar in ultima perioada am facut o traditie din a va impartasi experientele mele de peste week-end. Asa ca daca tot e traditie, zic sa o continui. 😀
Sambata trecuta am fost la un blogmeet cu adevarat delicios. O plimbare prin cateva din cramele Vincon si o degustare de vinuri si cognac. Intalnirea a fost pusa la cale de catre Vincon si Alin Ionita(blogger-degustator sau invers) carora tin sa le multumesc inca odata si de pe acum ca sa nu ma pierd mai tarziu in firul povestirii si sa uit.
Cum ziua buna se arata de dimineata, intalnirea a avut loc la ora 11, la sediul Vincon, unde ne-a fost prezentata prima crama denumita Paradis si care este cea mai mare crama din Sud-Estul Europei. In aceasta se regasesc multe, foarte multe, butoaie mari in care cognacul sta linistit la pastrare si invechit.
Din cele povestite, se pare ca Vincon are o gama foarte larga de cognac incepand cu Triumph si Miorita pana la JAD si cognac brut de 34 de ani. Pe ultimele doua recunosc ca le-am degustat cu foarte mare placere. Cognacul de 34 ani pot spune ca este topul. In versiunea “bruta” este o bautura puternica, de vreo 60 grade, insa pe care le simti treptat, nu te “arde” pe dinauntru. Este o bautura cu adevarat puternica si masculina. Jadul este un cognac ceva mai calm, mai “elegant”, probabil pentru ca este rafinat.
Despre cognac trebuie sa stiti ca este o bautura care nu se compara cu wiskey-ul. Sunt doua bauturi cu origini diferite. Prima este obtinuta din vin pe cand cea de a doua din cereale. De aceea cognacul nu se bea cu gheata si nici cu energizant. Cognacul se bea intr-un pahar cu deschidere larga si se incalzeste in mana inainte de consum. Acest procedeu pune in valoare aromele ce se ascund in aceasta bautura.
De aici, am plecat mai departe spre Odobesti la crama Beciul Domnesc unde am descoperit o bucatica importanta din istoria Vinconului dar si a zonei respective.
Crama “Beciul Domnesc” este un monument intrat in patrimoniul UNESCO si care, probabil, se afla sau ar trebui sa se afle in circuitul turistic. Ea a fost construita in anul 1859 pe vremea lui Sturza. Din punct de vedere al arhitecturii este ridicata sub forma de cruce, daca nu ma insel orientata chiar spre rasarit, si are o adancime de 14 metri. Inauntru este facuta din piatra ponce, iar temperatura este constanta de 7-8 grade, indiferent de anotimp. Aceasta bucata de istorie vranceana ascunde o bucata importanta din istoria Vinconului, 111 mii sticle de vin dintre cele mai vechi, de diverse tipuri si culori. Cel mai vechi vin este din 1949 si are o valoare ce nu s-a putut calcula inca.
Sfarsitul acestui mini-circuit a avut ca destinatie sectia de imbuteliere care ne-a fost prezentata pe principiul “How they do it”. Cum se imbuteliaza, ambaleaza si stampileaza vinul. Bineinteles, sticlele vechi sunt ambalate si stampilate manual cu multa grija si atentie.
Tot aici, papilele gustative ne-au fost desfatate prin degustarea a 7 tipuri de vinuri. Sincer, memoria mea foarte scurta nu-mi permite sa-mi aduc aminte numele vinurilor, insa va pot spune ca cel din urma, pentru mine, a fost cel dintai. O Tamaioasa din 1989 despre care am sa va vorbesc intr-un articol viitor. Si asta pentru ca se merita sa-i dedic un articol, mai ales ca este ca an de productie anul in care Romania a scapat de comunism.
Ca si concluzie va pot spune ca am ramas impresionat de tot ce am auzit, vazut, gustat. Produse de exceptie, premiate cu aur mai tot timpul pe la toate targurile internationale, o istorie impresionabila si niste oameni deschisi si primitori, acesta este Vincon. Felicitari lor si speram sa ne revedem si in toamna.
Si pozele cu, pe unde am umblat, ce am facut si vizitat.
*nota: recomand consumul de alcool cu moderatie 🙂
