01.06.2016
Astazi, de 1 iunie, Ziua Copilului, mi-am adus aminte, ca niciodata pana acum, de copilul care am fost candva.
Cand eram copil credeam ca lumea asta are o ordine, ca totul are un scop onorabil si ca fiecare isi are locul lui sau cel putin isi va gasi cu siguranta locul. Credeam cu toata puterea mea in ideea de libertate. Mai precis in aceea libertate ca atunci cand voi fi mare voi putea, in sfarsit, sa fac ce vreau, ce am visat.
Anii au trecut, visele din copilarie le-am uitat si am descoperit lumea oamenilor mari asa cum este ea cu adevarat. Cruda, haotica, plina de rahaturi, unde fiecare isi are locul doar dupa putere. Iar libertatea este ceva efemer, asigurata si limitata de cati bani ai in buzunar si, uneori, in functie de cine cunosti si pe ce functie. Tot in aceasta lume am descoperit ca exista diferenta intre dreptate si justitie, iar aceste doua cuvinte nu sunt sinonime si, de cele mai multe ori, nu servesc aceluiasi scop.
Uneori inca ma mai intreb pentru ce am crescut, pentru ce m-am maturizat, mai ales atat de timpuriu. Iar ce cel mai ironic e ca acest articol, de fapt, a fost scris intr-o noapte, pe la ora 12, in data de 1 aprilie 2016, Ziua Internationala a Pacalelii. In aceasta zi am realizat ca a deveni adult este cea mai nasoala pacaleala pe care ti-o ofera viata. Totusi, speranta moare ultima, iar noi suntem nascuti pentru a lupta. Prin urmare exista si ceva bun in a fi adult, posibilitatea de a ii oferi cuiva sansa sa fie copil. Si aici nu ma refer neaparat la procreere, ci la puterea de a munci pentru a crea o lume mai buna.
Asa ca… La multi ani copii!
Bucurati-va de timpul acesta chiar daca simtiti, uneori, ca nu sunteti stapani pe el, ca nu faceti ceea ce vreti, ca nu aveti libertatea pe care o doriti sau meritati. Veti avea timp sa va luptati si sa va zbateti pentru asta o viata intreaga. Acum bucurati-va de copilarie si de lipsa responsabilitatilor unui adult, care sunt mai grele decat acea pedeapsa in care nu ai voie sa te joci pe calculator sau sa iesi afara.
Fiti rebeli, juliti-va genunchii, catarati-va in toti castanii si legati prietenii… reale, nu pe Internet. Dar mai ales, iubiti-va parintii!
